Iaşul cultural- una din cele şapte minuni ale României

1. Palatul Culturii
2. Catedrala Mitropolitana
3. Biserica Trei Ierarhi
4. Parcul Copou- Teiul lui Mihai Eminescu
5. Muzeul literaturii romane - Bojdeuca Ion Creanga
6. Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri"
7. Mănăstirea Golia

Libraria Humanitas

TÂRGUL DE CARTE LIBREX 2007

20. IV.2007 ora: 17.00
Acum sunt în camera de cămin neputând să-mi iau gândul de la ceea ce am văzut la Palatul Culturii azi la prânz.
Înainte să ajung la Târgul de carte, eram puţin nelămurit de ce voi găsi acolo. Nu mi-am imaginat ca voi descoperi atâtea volume noi, atâtea edituri…, atâţia autori de carte de care nu mai auzisem până acum, autori care pentru mine erau străini, dar care mi-au devenit cunoscuţi acum cum ar fi Shaul Carmel care a scris romanele: „ Domnişoara” şi „Cavaler al ordinii veşniciei”.
Merg printre tarabele de cărţi buimăcit de titlurile fermecătoare ale acestora şi descopăr un slogan care mi-a rămas în minte: „CITITUL NU DĂUNEAZĂ SĂNĂTĂŢII” acesta retrezindu-mi apetitul pentru lectură.
Regret foarte mult că nu am luat bani la mine ca să pot achiziţiona cartea lui Leonardo Da Vinci care îmi sare în ochi când intru editura Humanitas, o răsfoiesc puţin şi descopăr toate tainele picturii acestuia, pe care nimeni nu mi le putea explica.
Mă despart cu greu de acest volum şi merg la etaj unde alţi creatori îşi dezvăluie talentele.
Între două standuri descopăr un loc de unde am o imagine fenomenală, o imagine panoramată a ceea ce se întâmplă jos: este ca un furnicar e uimitor totul este într-o continuă mişcare.
Minutele trec cu repeziciune, iar eu trebuie să plec, dar cu o părere de rău că nu am avut posibilitatea să iau vreo carte, această întâmplare îmi va fi învăţătură de minte pentru anul viitor, voi veni pregătit!!!

Realitatea carţii/Realitatea filmului

Ghiţă-personajul principal din Nuvela Psihologică:
„Moara cu Noroc”

Mi-am ales acest personaj deoarece unele trăsături ale personalităţii mele se aseamănă cu trăsăturile acestuia.
Ghiţă este personajul principal al nuvelei şi unul dintre cele mai reprezentative personaje realiste din literatura română, impunându-se prin complexitate, dar şi putere de individualizare, ilustrând consecinţe distrugătoare pe care le are asupra omului setea de învuţire. Cheia moralităţii stă în cuvintele bătrânei de la începutul şi sfârşitul nuvelei ce cuprind normele etice care trebuie aplicate şi respectate în viaţă de fiecare om cinstit şi drept. Oricine se abate de la acest adevăr fundamental, se autodistuge prin trăiri zguduitoare, ce duc cu siguranţă spre un sfârşit tragic.
Drama lui Ghiţă se dezvăluie indirect prin faptele şi gândurile lui şi direct prin opiniile celorlalte personaje.
Om harnic şi cinstit, la început el ia în arendă hanul Moara cu noroc, dorind să agonisească atâţia bani încât să angajeze vreo zece calfe cărora să le dea el de cârpit cizmele oamenilor.
Dacă aş fi fost în situaţia personajului aş fi reacţionat la fel, aş fi închiriat un han, la fel ca „Moara cu noroc” să scot profit, să-mi fac un rost în viaţă, cu toate că acesta este în mijlocul pustietăţii, înconjurat din toate părţile de pericol.
Viaţa exterioară a lui Ghiţă este subordonată şi detaşată de viaţa sa interioară, de zbuciumul din mintea şi sufletul său. Slavici dirijează destinul eroului prin mijloace psihologice profunde, sondând reacţii, gânduri, trăiri, în cele mai adânci zone ale conştiinţei personajului mai ales prin monologuri interioare. Acţiunile gesturile şi atitudinea lui Ghiţă scot la iveală incertitudinea şi nesiguranţa care-l domină, teama şi suspiciunea instalate definitiv în el de când intră în cârdăşie cu Lică. Încearcă să-şi ai câteva măsuri de protecţie: pistoale de la Arad, doi câini ciobăneşti, îşi angajează o slugă credincioasă, dar teama şi zbuciumul nu-l părăsesc.
Ca oricărui om într-un loc străin, şi mie mi-ar fi fost frică în momentul ţn care venea un străin, mai ales ştiind despre acesta că este cel mai de temut de prin acel loc. Dorind să-mi fac un rost în viaţă de pe urma hanului aş lua măsuri de protecţie înainte să mă întâlnesc cu cel mai rău om din zonă.
Degradarea umană se produce treptat şi sigur. Ghiţă ajunge să regrete faptul că are nevastă şi copii, şi-ar fi dorit să poată zice „prea puţin îmi pasă”, se îndepărtează încet, dar sigur de Ana, relaţiile dintre ei fiind din ce în ce mai reci „îi era parcă nu a văzut-o demult şi parcă îi era să se despartă de dânsa”. Conflictul interior este din ce în ce mai puternic, lupta dându-se între fondul cinstit al lui Ghiţă şi ispita îmbogăţirii. Sufletul complex şi labil este sfârtecat între dorinţa de a pleca de la Moara cu noroc, rămânând un om cinstit şi tentaţia pe care nu o mai poate controla, a lăcomiei de bani.
Ghiţă îşi face reproşuri â, are remuşcări sincere şi dureroase „iartă-mă, Ano, iartă-mă cel puţin tu, că eu nu am să mă iert cât oi trăi pe faţa pîmântului”. Altă dată, într-o efuziune a sentimentelor paterne, îţi deplânge prăbuşirea, căreia nu i se poate împotrivi: „sărmanilor mei copii, voi nu mai aveţi [...] un tată om cinstit[...] tatăl vostru e un ticălos”. Fricos şi laş Ghiţă se afundă tot mai mult în faptele mârşave puse la cale de Lică, momentul decisiv al alunecării fiind mărturia mincinoasă pe care o declară în faţa judecătorilor.
Lăcomia este însă una din trăsături specifice personajului, dar nespecifice personalităţii mele. În acest caz Ghiţă nu a procedat corect, deoarce necunoscându-l pe Lică nu trebuia să se „înhăiteze” cu acesta, mai ales când e vorba de bani, despre care se spune că sunt „ochiul dracului”. Dacă aş fi fost în locul lui, i-aş fi spus lui Lică Sămădăul că am venit la han cu scopul de a câştiga bani pe cale dreaptă nu furând.
Dezumanizare lui Ghiţă se produce într-un ritm alert. Autoanalizându-se, el dă vina pe firea lui slabă, încercând astfel să se scuze faţă de sine şi să-şi motiveze faptele „aşa m-a lăsat Dumnezeu! Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voinţa mea?! Nici cocoşatul nu e însuşi vinovat că are cocoaşă în spinare.”
La fel ca şi Ghiţă şi eu sunt o fire slabă, dar aş face tot posibilul să mă controlez în momentul în care este vorba de bani.
Pentru mine Ghiţă este un model de viaţă: în primul rând mă învaţă să caut ajutor, şi să nu aştept să cadă din cer, iar în al doilea rândmă învaţă să câştig bani pe cale dreaptă, că dacă voi încerca să fur voi ajunge asemeni lui: la început voi rămâne fără familie, iar apoi voi fi ucis cu brutalitate de aşa-zişii tovarăşi.
Ghiţă este un tip evaziv deoarece se lasă uşor influenţat de către Lică şi renunţă la propriile obiective şi anume acelea de a câştiga bani pe cale dreaptă.
Dacă ar trebui să aleg între carte şi film aş opta pentru carte deoarece regizorul filmului are altă viziune asupra cadrului în care se desfăşoară acţiunea. Chiar în filmul realizat după această operă regizorul îşi pune amprenta asupra conţinutului cărţii şi anume finalul lui Lică: în carte acesta moare izbindu-se cu capul de un copac, iar în film Lică intră în moara cuprinsă de flăcări şi sfârşeşte alături de cele două victime ale sale.

-Moara cu noroc-

Get your own Slide Show!

Sibiu- capitala europeana

Explozia culturalã pe care o asteaptã sibienii de la Capitala culturalã europeanã 2007 se va mai lãsa asteptatã pânã în luna mai. Doar lunile cãlduroase vor atrage aglomeratiei de evenimente culturale, toamna aducând iarãsi obisnuitele evenimente monotone. ZIARUL de Sibiu vã prezintã perioadele în care este bine sã nu vã faceti planuri de plecare. În oglindã, ZIARUL pune si opiniile a doi oameni de culturã pe planuri diferite fatã de Capitala Culturalã. Un proscris, Sorin Tara, si un actor pe val, Florentina Tilea

În ianuarie, sibienii au beneficiat de 53 de evenimente culturale – fiecare s-a putut convinge de calitatea lor. Cele mai rãsãrit a fost concertul Filarmonicii Natiunilor Unite, iar multimea s-a putut bucura de spectacolul de artificii si de concertele din preajma Anului Nou. A urmat un februarie relativ fad, în care a apãrut izolat concertul Scalei di Milano, din cele 50 de evenimente culturale. Ca o remarcã, din cele 50 înscrise în programul oficial al Capitalei Culturale Europene, 19 poartã semnãtura Studioului de film Astra – adicã sunt proiectiile de filme cu care ne-a obisnuit Studioul. Nici luna martie nu iese cu mare lucru în evidentã. Cu un Festival coral organizat pe trei zile si un spectacol semnat de genialul Andriy Zholdak, programul cultural numãrã nu mai mult de 44 de evenimente. Oricum mai multe decât în aprilie, ce programeazã doar 35 de evenimente culturale. Printre care, mai disputat, dar cu locuri limitate, vor fi Galele Uniter, spectacol importat pe banii Capitalei culturale de la Bucuresti. Andriz Zholdak va salva din nou programul cultural cu "Viata cu un idiot" .
Aproape 100 de evenimente culturale numãrã luna mai, în programul oficial. Numai cã acestea vor fi mult mai multe, având în vedere cã la sfârsitul lunii va avea loc Festivalul de Teatru. Si cã în aceeasi lunã are loc si Festivalul de Jazz. Ca un detaliu, în programul cultural al lui mai, sunt prinse si 8 evenimente culturale marca FDGR, printre care stã si o conferintã de presã, ca exemplu de manifestare spiritualã.
De altfel, mai este luna care dã tonul Capitalei culturale. Odatã cu începutul verii, sibienii se vor putea bucura de Festivalul Artmania, ce va aduce pe scena din Piata Mare trupe precum Anathema sau My Dying Bride. Urmeazã tot în iunie si TIFF-ul adus de la Cluj-Napoca, un festival de dans si unul de animatie. Tot în aceste luni cãlduroase se vor "înghesui" si restul evenimentelor aduse pe banii Guvernului de la Bucuresti.
Din toamnã, însã, se pare cã marsul evenimentelor culturale îsi va diminua din nou ritmul. Luna octombrie va numãrã numai 64 de evenimente culturale, majoritatea expozitii sau "discutii la o cafea" , cap de afis rãmânând pentru aceastã lunã Festivalul de Film Documentar ASTRA Film Fest. Ultima lunã a Capitalei culturale europene, noiembrie, mai numãrãr 30 de evenimente, din care nici unul nu rãsare drept cap de afis.

Tradiţii de Anul Nou

Anul Nou
Sărbătorirea Anului Nou a fost permisă şi în timpul regimului comunist, pentru că aceasta nu avea o conotaţie religioasă. Se crede că nici o persoană nu ar trebui să petreacă această noapte de una singură, atât timp cât este noaptea în care noul an, reprezentat de copil, se naşte, iar vechiul an, reprezentat de bătrânul obosit, e înlocuit.
Pe 31 decembrie, sătenii merg cu plugul din casă în casă pentru a ura lumea de Anul Nou, dorindu-le un "prosper nou an" (La mulţi ani!). Pe 1 ianuarie, copiii aruncă seminţe de grâu peste pragul vecinilor, urându-le prosperitate şi "semănare bună".
Obiceiurile de Anul nou

Pentru cel mai important moment, trecerea în noul an, pregătirile se reiau. In săptămâna dintre Crăciun şi Anul Nou, în toate satele cetele de flăcăi se prepară pentru "urat", sistem complex de datini şi obiceiuri. Pe înserat, în ajunul anului care se pregăteşte să se nască sunt aşteptaţi să apară "Ursul", "Capra", "Bunghierii", "Căiuţii", "Jienii", "Mascaţii" etc.
Concretizarea spectaculoasă a unor mituri antice legate de simbolistica animalelor, aceste manifestări reprezintă o modalitate originală de exprimare a arhaicelor asociaţii rituale dintre animale şi cultul cvasiuniversal al soarelui. Există şi un cuvânt generic pentru aceste obiceiuri: "mascaţii". Recuzita, măştile, costumele sunt pregătite din vreme. Mai ales măştile sunt cele care vorbesc cel mai mult despre imaginaţia şi umorul săteanului român. Anume meşteri s-au specializat în confecţionarea lor, ele devenind cu timpul adevărate podoabe de artă populară.
Faptul că aceste obiceiuri se practică la cumpăna dintre ani este justificat de simbolistica zilei de 31 decembrie, care in gândirea populară reprezintă data morţii dar şi a renaşterii ordinii cosmice. Structura ceremonială a obiceiului este în acelaşi timp plină de forţă şi vitalitate. Muzica şi dansul, remarcabile prin virtuozitate şi dinamism, măştile pline de expresivitate, alcătuiesc un spectacol unic.
În diferite zone ale ţării, costumaţia şi interpretarea pot fi diferite, dar obiceiul este în esenţă acelaşi. Dacă acest fel de manifestare ne duce cu gândul la practici arhaice magice de alungare a maleficului, "Pluguşorul", alt obicei, este strâns legat de mitul fertilităţii. Vorbe frumoase, de prosperitate şi belşug sunt adresate de cetele care vin cu "Pluguşorul", fiecărei gospodării. Ca o incantaţie magică, textul urării se transmite din tată în fiu şi nu există român să nu-l cunoască.
Tot ajunul anului nou prilejuieşte practicarea anumitor acte misterioase, care încearcă să prospecteze viitorul. Iată unul dintre obiceiuri: "Vergelul". Este un prilej de sărbătoare, la care participă mai ales tinerii necăsătoriţi şi părinţii acestora. Cei care fac "Vergelul" doresc să afle ce le rezervă noul an, mai ales dacă şi cu cine se vor căsători.
În casa unei gazde, anunţată din vreme de "colceri” sau "chemători" se adună toţi cei interesaţi. Într-un căzănel cu apă, cei ce doresc să-şi cunoască viitorul aruncă un obiect personal - inel, mărgea, pieptene, ban, cuţit etc. Personajul cel mai de seamă este "Vergelatorul".
El urmează să "proorocească viitorul", să-şi potrivească vorbele şi să stârnească hazul. Ajutându-se de două vergele de la războiul de ţesut, acesta bate în marginea căzănelului, intonând o incantaţie. Obiect după obiect este scos din apă la cererea participanţilor. Tâlmăcirea sensului obiectului este simplă: inel - nuntă, ban - bogăţie, pieptene - bărbat colţos, cuţit - ceartă, piatră - căsătorie amânată etc.
După ce toate răspunsurile au fost date, cu toţii, trişti sau plini de speranţă, se adună în jurul căzănelului din care apa a fost înlocuită cu vin şi petrecerea începe.
Când se apropie miezul nopţii către noul an, ţăranii recurgând la meteorologia populară, obişnuiesc să prevadă cum va fi vremea în anul ce vine. Se folosesc de foile unei cepe mari pe care le desprind şi le aşează în ordine, numindu-le după lunile anului. In fiecare din ele pun puţină sare. A doua zi, de Sfântul Vasile, cel ce dezleagă vrăjile şi făcăturile, ei vor verifica cât lichid a lăsat sarea topită în fiecare foaie. Aşa vor şti, pentru că în mod misterios cantităţile sunt diferite, dacă vor avea secetă sau ploaie şi în ce lună anume.

Superstitii de Anul Nou
Daca vreti ca in anul 2007 sa va mearga bine, iata ce se spune ca trebuie sa faceti in noaptea de Revelion:
-obiectul sau persoana pe care puneti mana la miezul noptii va fi cel mai important in anul viitor. Potrivit traditiei, daca tineti in mana bani, veti avea un an bun din punct de vedere financiar, daca tineti un pahar cu alcool, veti avea parte de multe petreceri, iar daca va tineti de mana partenerul de viata, veti fi fericiti pe plan sentimental;
- inainte de Anul Nou platiti-va datoriile. Daca incepeti anul cu restante financiare, cu greu veti scapa de ele;
-la ora 12 noaptea puneti-va o dorinta. Traditia spune ca aceasta se va implini;
-cumparati-va pentru casa vasc. Acesta aduce noroc;
-nu va grabiti sa puneti in cui calendarul pe anul 2007 inainte ca 2006 sa se fi incheiat, pentru ca asta aduce ghinion;
-prima persoana care va bate la usa pe 1 ianuarie e musai sa fie primita in casa. Daca e barbat, veti avea un an plin de impliniri si bucurii, daca e femeie, va fi un an cu multe neajunsuri. Daca barbatul este brunet, anul va fi si mai plin de satisfactii;
- daca aveti prin casa ceva de aruncat, sa nu o faceti in prima zi a anului, chit ca e vorba si de resturile menajere;
- in noaptea dintre ani, tineti aprinsa o lumanare sau o candela pana in zori. Astfel, noul an va fi unul luminos;
- de Revelion, purtati o piesa vestimentara rosie (de preferinta lenjerie). Se spune ca aceasta culoare aduce noroc.