Importanta blogului

Blogul este o metoda noua de predare-invatare. Cu ajutorul acestuia, pe parcursul celor doi ani in care am lucrat intens la realizarea lui, am acumulat numeroase cunostinte care ne vor fi extrem de folositoare in cariera noastra de invatatori.
Blogul va reprezenta un material didactic important pentru clasele mici. Chiar daca elevii claselor primare din societatea actuala au cunostinte bogate in domeniul IT, blogul personal va fi o noutate pentru ei. Multi navigheaza pe internet, acceseaza numeroase pagini web, dar nu stiu cum sunt realizate.
Blogul il voi putea folosi si ca un loc sigur de stocare o lucrarilor elevilor, dar si ca mod de a prezenta celorlalti vizitatori virtuali capacitatile/calitatile copiilor care deocamdata sunt cunoscuti doar la nivel de scoala, in cel mai fericit caz la nivel de oras.
Sunt sigur ca blogul va fi un atu in plus pentru cariera mea de cadru didactic.

Jurnal de Eugen Barbu

15 mai 2008 – Mă despart puţin de programul meu de zi cu zi, chiar dacă săptămâna asta mai am două teze de susţinut, şi încep să citesc Jurnalul lui Eugen Barbu. Începutul acestui volum este interesant, Eugen Barbu îşi dezvăluie încercările de a cuceri o domnişoară oferindu-i flori…! Această încercare este specifică vârstei noastre… cred că o să citesc cu plăcere acest jurnal!!! O să iau o pauză şi mă voi pregăti pentru teză! Această carte mai poate aştepta o săptămână, dar teza/ profesorii nu ne aşteaptă…!!!!!
Eugen Barbu a făcut Şcoala de ofiţeri şi jandarmi: „1 septembrie Şcoala de ofiţeri şi jandarmi. Mi s-a dat o salopetă, nişte bocanci pe care intenţionat îi iau „mai mari”, urmând sfaturile prietenilor: ”ca să nu mă strângă în marşuri sau la instrucţie”, o caschetă şi o centură groasă de piele.”
Odată ce a intrat în această şcoală încearcă sa se acomodeze cu programul: „ Deşteptare brutală la 5.30 cu un fluier strident care-ţi biciuie nervii. Nu mai ai nicio ezitare. Sari ca ars din pat şi priveşti în jur. Spălarea , trei minute, în ordine, tot cu numărătoare. Facerea paturilor cere dexteritate, pentru că cearşaful trebuie să fie astfel întin încât „Dacă arunci o monedă pe suprafaţa lui, aceasta trebuie să sară până în tavan”(lucru pe care mi-l imaginez cu greutate, ceea ce îmi aduce alt potop de observaţii).
„trageri la Pantelimon în poligon. E prima dată când am în mână o puşcă adevărată. Nu e chiar atât de uşor să bagi nouă gloanţe într-un panou de un metru pătrat de la o sută de paşi. Am luat masa la câmp, din gamele. Seara, după o zi ostenitoare, marş până la cazarmă. Pe drum, pentru că „compania n-a vrut să cânte, s-a mers până la câmpul de instrucţie unde s-au mai exersat vreo două ore diferite marşuri. Am dormit în schimb cinci ore.”
„Scriu lui M. scrisori lungi, inutile”
„Comunicatul din 27 aprilie anunţă bombardarea oraşelor Bucureşti şi Ploieşti. Nu vin deloc scrisori.”. Acum înţelege E. Barbu de ce nu primeşte nici o scrisoare înapoi de la M.
„Plec la Câmpina după M. Mă întorc imediat. Oraşul fumega după bombardament. Nici urmă de M. La întoarcere, un incident cu un căpitan care se credea îndreptăţit să ocupe singur un compartiment.”
„Se simte sfârşitul. În presă apar atacuri abia mascate la adresa regimului.”
„Am douăzeci şi unu de ani şi nu am făcut încă nimic. Napoleon, mi se pare, era general la vârsta asta şi cucerise Egiptul”

Iasul Cultural

Luna martisorului

A fost odata un om sarac. Acesta confectiona tot felul de lucruri pentru papusi: fundite, snurulete, hainute. Apoi le vindea la piata. Intr-o zi, omul vazand ca i s-au terminat materialele, a gasit prin casa doua suluri de ata alba si rosie.
Se gandea, se gandea, ce poate sa faca cu ele. Nu dupa mult timp stiu ce sa faca cu ele. Lua cele doua ate, rupse din fiecare si le impleti. Fusese foarte fascinat de ceea ce crease. Si adauga un mic tablou de care prinse snuruletul. S-a tot gandit.
-Cum sa denumesc aceasta creatie?
Stiu! Martisor, deoarece suntem in luna martie si suntem in prima zi a lunii. Aceste lucruri vor fi daruite de catre barbati, femeilor drept cadou. Si facu mai multe modele.
Asa s-a dus vestea, despre acest lucru, in toata lumea. Si oamenii sarbatoreau aceasta zi, deoarece doreau sa pastreze in memorie acea zi in care saracul a inventat acest simbol al primaverii si reinnoirii.
Si in zilele noastre se sarbatoreste prima zi de martie.

Simbolul snurului realizat din cele doua parti rasucite, una alba si cealalta rosie, a fost initial folosit de daci inainte ca romanii sa-i cucereasca. Pe acea vreme snurul era alcatuit din alte doua culori: alb si negru. Culoarea neagra reprezenta lana neagra data de Baba Dochia nurorii sale, si simboliza intunericul iernii. Partea alba simboliza lumina primaverii. Lana s-a schimbat, conform legendei, din negru in alb prin sacrificiul fetei. Din aceasta cauza partea rosie din martisor reprezinta sangele si sacrificiul. In final, primavara si martisorul vor fi mai puternici decat intunericul cu ajutorul lui Isus Cristos.
In zilele noastre, martisorul este un simbol al primaverii care va sa vina, iar realizarea lui a devenit o adevarata opera de arta. Oamenii ofera cu multa placere de 1 Martie martisoare celor pe care ii iubesc, ca simbol al admiratiei lor, ca respect si stima speciala pentru doamne si domnisoare.
Martisoarele se poarta o perioada de timp bine determinata, dupa care se agata in copacii care urmeaza sa infloreasca. Procesul scoaterii martisoarelor a fost legat de paracticile de previziune a vremii. In sud, spre exemplu, oamenii cred ca ar trebui sa-ti dai jos martisorul doar atunci cand vei observa un stol de berze. In alte regiuni acest lucru se intampla la vederea unei lebede, existand credinta ca, vei fi tot anul la fel de gratios precum respectiva pasare. Fetele nemaritate isi pun martisorul sub o piatra mare si incearca sa ghiceasca care le va fi ursitul.
Scoaterea martisorului, conform ritualurilor, are un scop bine intemeiat: sa marcheze astfel tranzitia dintre sfarsitul iernii si noul anotimp care incepe.

Sondaj de opinie

Get your own Poll!

Iaşul cultural- una din cele şapte minuni ale României

1. Palatul Culturii
2. Catedrala Mitropolitana
3. Biserica Trei Ierarhi
4. Parcul Copou- Teiul lui Mihai Eminescu
5. Muzeul literaturii romane - Bojdeuca Ion Creanga
6. Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri"
7. Mănăstirea Golia