Monday, May 26, 2008

Importanta blogului

Blogul este o metoda noua de predare-invatare. Cu ajutorul acestuia, pe parcursul celor doi ani in care am lucrat intens la realizarea lui, am acumulat numeroase cunostinte care ne vor fi extrem de folositoare in cariera noastra de invatatori.
Blogul va reprezenta un material didactic important pentru clasele mici. Chiar daca elevii claselor primare din societatea actuala au cunostinte bogate in domeniul IT, blogul personal va fi o noutate pentru ei. Multi navigheaza pe internet, acceseaza numeroase pagini web, dar nu stiu cum sunt realizate.
Blogul il voi putea folosi si ca un loc sigur de stocare o lucrarilor elevilor, dar si ca mod de a prezenta celorlalti vizitatori virtuali capacitatile/calitatile copiilor care deocamdata sunt cunoscuti doar la nivel de scoala, in cel mai fericit caz la nivel de oras.
Sunt sigur ca blogul va fi un atu in plus pentru cariera mea de cadru didactic.

Sunday, May 25, 2008

Jurnal de Eugen Barbu


15 mai 2008 – Mă despart puţin de programul meu de zi cu zi, chiar dacă săptămâna asta mai am două teze de susţinut, şi încep să citesc Jurnalul lui Eugen Barbu. Începutul acestui volum este interesant, Eugen Barbu îşi dezvăluie încercările de a cuceri o domnişoară oferindu-i flori…! Această încercare este specifică vârstei noastre… cred că o să citesc cu plăcere acest jurnal!!! O să iau o pauză şi mă voi pregăti pentru teză! Această carte mai poate aştepta o săptămână, dar teza/ profesorii nu ne aşteaptă…!!!!!
Eugen Barbu a făcut Şcoala de ofiţeri şi jandarmi: „1 septembrie Şcoala de ofiţeri şi jandarmi. Mi s-a dat o salopetă, nişte bocanci pe care intenţionat îi iau „mai mari”, urmând sfaturile prietenilor: ”ca să nu mă strângă în marşuri sau la instrucţie”, o caschetă şi o centură groasă de piele.”
Odată ce a intrat în această şcoală încearcă sa se acomodeze cu programul: „ Deşteptare brutală la 5.30 cu un fluier strident care-ţi biciuie nervii. Nu mai ai nicio ezitare. Sari ca ars din pat şi priveşti în jur. Spălarea , trei minute, în ordine, tot cu numărătoare. Facerea paturilor cere dexteritate, pentru că cearşaful trebuie să fie astfel întin încât „Dacă arunci o monedă pe suprafaţa lui, aceasta trebuie să sară până în tavan”(lucru pe care mi-l imaginez cu greutate, ceea ce îmi aduce alt potop de observaţii).
„trageri la Pantelimon în poligon. E prima dată când am în mână o puşcă adevărată. Nu e chiar atât de uşor să bagi nouă gloanţe într-un panou de un metru pătrat de la o sută de paşi. Am luat masa la câmp, din gamele. Seara, după o zi ostenitoare, marş până la cazarmă. Pe drum, pentru că „compania n-a vrut să cânte, s-a mers până la câmpul de instrucţie unde s-au mai exersat vreo două ore diferite marşuri. Am dormit în schimb cinci ore.”
„Scriu lui M. scrisori lungi, inutile”
„Comunicatul din 27 aprilie anunţă bombardarea oraşelor Bucureşti şi Ploieşti. Nu vin deloc scrisori.”. Acum înţelege E. Barbu de ce nu primeşte nici o scrisoare înapoi de la M.
„Plec la Câmpina după M. Mă întorc imediat. Oraşul fumega după bombardament. Nici urmă de M. La întoarcere, un incident cu un căpitan care se credea îndreptăţit să ocupe singur un compartiment.”
„Se simte sfârşitul. În presă apar atacuri abia mascate la adresa regimului.”
„Am douăzeci şi unu de ani şi nu am făcut încă nimic. Napoleon, mi se pare, era general la vârsta asta şi cucerise Egiptul”