Jurnal de Eugen Barbu

15 mai 2008 – Mă despart puţin de programul meu de zi cu zi, chiar dacă săptămâna asta mai am două teze de susţinut, şi încep să citesc Jurnalul lui Eugen Barbu. Începutul acestui volum este interesant, Eugen Barbu îşi dezvăluie încercările de a cuceri o domnişoară oferindu-i flori…! Această încercare este specifică vârstei noastre… cred că o să citesc cu plăcere acest jurnal!!! O să iau o pauză şi mă voi pregăti pentru teză! Această carte mai poate aştepta o săptămână, dar teza/ profesorii nu ne aşteaptă…!!!!!
Eugen Barbu a făcut Şcoala de ofiţeri şi jandarmi: „1 septembrie Şcoala de ofiţeri şi jandarmi. Mi s-a dat o salopetă, nişte bocanci pe care intenţionat îi iau „mai mari”, urmând sfaturile prietenilor: ”ca să nu mă strângă în marşuri sau la instrucţie”, o caschetă şi o centură groasă de piele.”
Odată ce a intrat în această şcoală încearcă sa se acomodeze cu programul: „ Deşteptare brutală la 5.30 cu un fluier strident care-ţi biciuie nervii. Nu mai ai nicio ezitare. Sari ca ars din pat şi priveşti în jur. Spălarea , trei minute, în ordine, tot cu numărătoare. Facerea paturilor cere dexteritate, pentru că cearşaful trebuie să fie astfel întin încât „Dacă arunci o monedă pe suprafaţa lui, aceasta trebuie să sară până în tavan”(lucru pe care mi-l imaginez cu greutate, ceea ce îmi aduce alt potop de observaţii).
„trageri la Pantelimon în poligon. E prima dată când am în mână o puşcă adevărată. Nu e chiar atât de uşor să bagi nouă gloanţe într-un panou de un metru pătrat de la o sută de paşi. Am luat masa la câmp, din gamele. Seara, după o zi ostenitoare, marş până la cazarmă. Pe drum, pentru că „compania n-a vrut să cânte, s-a mers până la câmpul de instrucţie unde s-au mai exersat vreo două ore diferite marşuri. Am dormit în schimb cinci ore.”
„Scriu lui M. scrisori lungi, inutile”
„Comunicatul din 27 aprilie anunţă bombardarea oraşelor Bucureşti şi Ploieşti. Nu vin deloc scrisori.”. Acum înţelege E. Barbu de ce nu primeşte nici o scrisoare înapoi de la M.
„Plec la Câmpina după M. Mă întorc imediat. Oraşul fumega după bombardament. Nici urmă de M. La întoarcere, un incident cu un căpitan care se credea îndreptăţit să ocupe singur un compartiment.”
„Se simte sfârşitul. În presă apar atacuri abia mascate la adresa regimului.”
„Am douăzeci şi unu de ani şi nu am făcut încă nimic. Napoleon, mi se pare, era general la vârsta asta şi cucerise Egiptul”